Spuneam ca stiam de ani buni despre xylitol si efectele lui mai putin placute, inca de pe vremea cand se mai gasea pe piata o guma de mestecat ce continea acest indulcitor (intre timp, mi-am amintit si numele gumei: Dirol – poate va amintiti si voi de ea, e dinaintea erei Orbit . Din dorinta de a gasi un indulcitor cat mai natural si apropiat de gustul si puterea de indulcire a zaharului, am hotarat sa testez totusi si xylitolul. Am ramas placut surprinsa de asemanarea lui cu zaharul, si ca aspect, si ca gust. Dar, pentru ca mie numele imi suna a ceva chimic, nicidecum natural, si pentru ca mi s-a parut putin cam nefiresc efectul laxativ chiar si la un consum relativ redus, m-am hotarat sa studiez mai mult problema. Asa am aflat ca, desi cele mai multe surse dau xylitolul drept produs natural, sigur (banuiala mea este ca se intretine acest mit si pentru a justifica pretul destul de piperat al produsului), in realitate nu este chiar asa.

“E967 – Xilitol: Polialcool, edulcorant de incarcare, calorigen, inlocuitor al zaharului, ARTIFICIAL. Se gaseste si in natura, in prune, fragi, conopida. Se obtine industrial din xilanii din fibrele vegetale, care sunt hidrolizati la D-xiloza (pentoza) care apoi este hidrogenata la xilitol. Este utilizat in alimente pentru diabetici si in preventia cariei dentare. Consumat in cantitati mai mari de 50g/zi poate produce balonari si diaree. NU SE RECOMANDA CONSUMUL FRECVENT SI DEPASIREA DOZEI MENTIONATE.” (Gheorghe Mencinicopschi – “Biblia alimentara”)

Acum, intr-o prezentare a produsului pe un site de vanzari am vazut inclusiv un paragraf in care se spunea ca efectele neplacute apar numai la inceput, iar ulterior organismul se adapteaza. Nu stiu ce sa zic… Eu n-as fi dispusa sa merg pe varianta aceasta.

Alte informatii mai puteti gasi si aici: http://www.crunchybetty.com/xylitol-should-we-stop-calling-it-natural

Numai bine tuturor si cat mai multe kilograme topite cu retete delicioase!