Dieta Dukan/Utile

Alimentele tolerate si alimentele adjuvante – cum si cand le folosim!
Când am început să țin dieta Dukan m-am confruntat la un moment dat cu problema alimentelor tolerate. Nu înțelegeam care sunt acestea cu exactitate și în ce cantități se pot folosi. De multe ori m-am întrebat de ce nu aș putea să folosesc mai mult de 1-2 alimente tolerate pe zi, și ce s-ar întâmpla dacă aș depăși cantitățile admise. Ulterior am constatat că mai multe persoane care țin această dietă se confruntă cu aceeași dilemă, așa că am decis să pun pe hârtie informațiile pe care le-am dobândit în timp cu privire la alimentele tolerate în dieta Dukan.
1) Care este rolul alimentelor tolerate și cum le consumăm?
Începând cu faza de croazieră putem introduce în meniul nostrum anumite alimente, numite de dr. Dukan tolerate. Acestea sunt alimente care pot fi utilizate în cantități mici și care ne permit realizarea unor rețete elaborate. Ele numesc tolerate, deoarece:
- Se pot consuma doar 2 tipuri pe zi în Faza de Croazieră și 3 tipuri în Faza de Consolidare;
- Cantitatea maximă pentru fiecare aliment se regăsește în lista de mai jos;
- Nu există ”semi-tolerat”, adică nu putem consuma mai puțin din cantitatea maximă admisă și să înlocuim restul de cantitate cu un alt tolerat (peste limita admisă zilnic). Astea înseamnă că nu putem înlocui două porții de alimente tolerate cu patru porții mai mici de 3 sau 4 alimente tolerate;
- Dacă nu pierdeți în greutate o perioadă mai mare de timp încercați să nu mai consumați alimente tolerate o perioadă;
Ce este agar-agarul?
Agar-agarul (numit și geloză) este un produs organic, un gel natural, care se extrage din alge marine cu ajutorul apei fierbinți. Este conținut în mai multe alge, dar cel mai răspândit este în Japonia. Cea mai important proprietate a agar-agaru-ului este aceea că are o putere de gelificare foarte mare. O dată ce este consumat, absoarbe lichidele și își mărește volumul, formând un gel care captează grăsimile și zaharurile.
Este des întâlnit în industria alimentară la prepararea înghețatei, cremei, gemurilor sau a bomboanelor. De asemenea, este folosit pe larg la prepararea jeleurilor în industria de patiserie.
Japonezii îl utilizează în mod constant, așa cum la noi se utilizează gelatina. Spre deosebire de aceasta însă, care are la bază un conținut proteic ridicat, agar-agar este antibacterian și nu permite microbilor și bacteriilor să se dezvolte.
Daca este consumat în doze mai mari, poate avea efecte laxative.
Agar-agar-ul poate fi integrat în orice dietă, deoarce nu conține mai mult de 3 calorii pe gram. Recomandarea este a nu se consuma mai mult de 3 grame de agar-agar pe zi.
Ierburile aromate – rolul lor in bucatarie si pentru sanatate (partea II)
Busuioc, o plantă aromatică foarte cunoscută în Asia, timp de secole care astăzi, creşte în Europa, în multe varietăţi şi specii. Busuiocul diferă de alte ierburi aromatice populare în bucătăria oricărei femei, având o preferință pentru umezeală și pentru solul bogat în nutrienți. Busuiocul este o plantă preferată în bucătăria italienă și se combină foarte bine cu legumele proaspete, cum ar fi roșiile, vinetele sau dovlecei. Se poate folosi și la prepararea sosului verde, care este foarte gustos cu paste făinoase și cu fasole verde.
Cimbrul este o plantă des folosită în bucătăria românească. Mireasma lui si gustul usor piperat dau savoare verzei murate, sarmalelor, diverselor sortimente de pizza, sosurilor, fripturilor sau ciorbelor. Pentru a păstra mai mult timp aroma cimbrului, acesta se ține într-un loc răcoros și se macină doar atunci cand ai nevoie. Ca majoritatea condimentelor, cimbrul poate fi păstrat cel mult un an, deoarece după această perioadă, planta își pierde aroma.
Ca remediu natural, cimbrul poate fi folosit în caz de probleme cu digestia, chiar și la infecții sau pentru tratatarea afecțiunilor respiratorii.
Coriandrul este o plantă aromatică cu gust iute, originară din regiunea tropicală a Asiei și înrudită cu pătrunjelul. Planta se cultivă cu precădere în Maroc și România, deși mari cantități provin și din Egipt și China. Frunzele coriandrului sunt folosite mai ales în prepararea mâncărurilor din Asia de Sud, în bucătăria chinezească sau la mâncărurile mexicane. De asemenea, rădăcinile și semințele au o aromă mai puternică decât a frunzelor și ele sunt folosite în: India, Germania, Rusia și alte părți ale Europei și Americii.

Ierburile aromate – rolul lor in bucatarie si pentru sanatate (partea I)
Ierburile aromatice (plantele aromatice) se cultivă peste tot în lume, fiind foarte mult folosite în bucătărie pentru calitățile lor aromatice. De obicei folosim de la acestea frunzele proaspete sau deshidratate pentru a spori aroma produselor culinare. Fiecare regiune are ierburile aromatice proprii, de aceea unele dintre acestea sunt folosite și asociate cu anumite ”bucătării” regionale. La dietă sau nu, folosim zilnic astfel de ierburi pentru a îmbogăți gustul mâncărurilor. Nu ezitați să le folosiți din plin, deoarece pe lângă calitățile lor aromatice au si scopuri medicinale.
Pătrunjelul este o plantă foarte des întâlnită în bucătăria internațională. În Europa Centrală, Europa de Est și Vestul Asiei mai multe feluri de mâncare sunt servite cu funze de patrunjel tocate fin și presărate peste mancare. De asemenea, pătrunjelul verde mai este folosit adesea pentru garnisirea/decorarea preparatelor servite acasă sau la restaurant. Este o plantă bogată în vitamine si minerale., conținând vitaminele A, C, E, complexul B, mangan, fier, calciu, magneziu, fosfor, potasiu, sodiu, sulf și iod. Specialiștii au descoperit în compoziția pătrunjelului și un amonoacid cu proprietati anticanceroase, mai exact histidina. Concentratia de vitamina C din pătrunjel este de patru ori mai mare decât cea din portocale, are mai mult fier decât spanacul și are mai multe proteine decât un ou.
Variante meniu la faza de atac
Va oferim si cateva variante de meniu pentru faza de atac.
Micul dejun, foarte important in general si cu atat mai mult la dieta, poate contine mai multe feluri. Pentru pranz si cina puteti alege una dintre variantele de mai sus, retetele gasindu-le pe www.retete-dukan.ro.
Daca simtiti nevoia unor gustari intre mese aveti deasemenea, mai multe variante.
Nu uitati sa consumati lichide (2 litri/zi) si sa faceti cel putin 30 minute miscare/exercitii fizice.
Pentru mai multe informatii cititi si articolul Faza de atac.
Faza de consolidare
Aceasta etapă începe în momentul în care ați ajuns la numarul de kilograme dorit de dvs. Daca s-a întâmplat asta, felicitări! De aici încolo începe un nou drum și trebuie să va înarmați cu multă răbdare și voință pentru a duce aceasta etapă la capat. Fiecare dietă are ceea ce se numește ”efect de recul”, chiar și cea mai sănătoasă dintre ele. De aceea, scopul acestei etape este acela de a reintroduce în meniul dumneavostră, în timp, o parte din alimentele interzise în primele două etape. Este normal ca organismul să încerce să asimileze nutrienții din aceste alimente și de aceea trebuie să îi acordăm o atenție deosebită. Se revine la mesele normale încet, cu grijă, introducându-se pe rând alimentele care până acum erau considerate interzise.
Această etapă are scopul de a vă învăța să vă mențineți greutatea dobândită cu atât de multe eforturi. Principiul acestei faze este strict legat de numărul de kilograme pierdute. Astfel, pentru fiecare kilogram pierdut se vor tine 10 zile de consolidare. De exp., dacă ați slăbit 12 kg, durata fazei de consolidare va fi de 120 zile. Numai în felul asta puteți menține greutatea sub control, fără a asimila ulterior kilogramele pierdute în dietă. Conform studiilor realizate de dr. Dukan și echipa sa, procentul celor care au revenit la greutatea inițială după terminarea dietei este foarte mic, comparative chiar cu alte diete cunoscute.
Deasemenea, trebuie să rețineți că programul dvs. va include o zi pe săptămână dedicate proteinelor pure (PP), pentru a ajuta la menținerea stabilă a greutății. Deși doctoral Dukan aface referiri la ”joia sfânta”, puteți alege oricare dintre zilele săptămânii pentru PP.

Indulcitorii artificiali. Ce trebuie sa stim despre acestia
Ce sunt îndulcitorii artificiali?
Aceștia sunt substanțe chimice sau compuși naturali care asigură alimentelor gustul dulce fără a transmite organismului un număr ridicat de calorii. Datorită faptului că îndulcitorii artificiali au un gust mai intens decat zahărul este suficientă utilizarea unei cantități reduse pentru a obține același rezultat.
Produsele alimentare care conțin îndulcitori artificiali au mai puține calorii decât cele cu zahăr, astfel ele fiind recomandate în timpul dietelor pentru slăbit sau pentru menținerea greutății corporale.
Atunci când alegeți folosirea îndulcitorilor artificiali în locul zahărului este bine să nu depășiți doza zilnică admisă pentru a nu fi afectata starea generală de sănătate.
Care sunt principalele tipuri de îndulcitori artificiali?
Atunci când vă hotărâți să consumați îndulcitori artificiali este bine să cunoașteți care sunt principalele categorii, atât naturale cât și artificiale.
Ștevia, maltinolul, eritritolul și inozitolul sunt considerate sigure pentru sanatate, în timp ce zaharina, sucraloza (E 955) si aspartamul (E 951) sunt extrem de periculoase și total neindicate.